Florin Rosoga Podcast

Dragoș Rouă este genul de om care trăiește mai multe vieți într-una singură. Născut în România, a început să scrie cod în copilărie și a crescut profesional într-o perioadă de tranziție pentru toată țara între haosul post-comunist și explozia digitală a anilor 2000. A fondat portaluri web, a vândut o companie, a trecut prin eșecuri și a decis, după ani de muncă și de rutină, să-și schimbe radical viața. A plecat din România la peste 40 de ani, mai întâi în Spania, apoi în Portugalia, în Coreea de Sud și, în cele din urmă, în Vietnam. Acolo locuiește astăzi, e tată, antreprenor, fost programator și proprietar de bar. Mutările lui nu sunt despre fugă, ci despre curiozitate. Spune că, de fiecare dată când schimbi țara, crește entropia - apare mai mult haos, dar și mai multă claritate despre tine însuți. Iar haosul, privit prin această lentilă, devine un exercițiu de adaptare.

Eduard Răpițeanu lucrează de ani buni la intersecția dintre idei antreprenoriale și fondurile care le pot transforma în realitate. Vine dintr-un domeniu care cere răbdare, disciplină și o atenție specială la detaliu. Dar, mai ales, o înțelegere limpede a oamenilor — a modului în care gândesc și ce așteptări au atunci când pornesc un proiect.  În conversația de astăzi, vorbim despre cum se pregătește o firmă pentru finanțare, ce greșeli se repetă aproape inevitabil și cum poate digitalizarea să facă procesul mai clar și mai uman. Discutăm despre ce înseamnă un plan de afaceri solid, despre diferența dintre intenție și execuție și despre felul în care antreprenorii pot învăța să navigheze printre regulile aparent complicate ale fondurilor nerambursabile.

Magor Csibi a ajuns să vorbească despre leadership după ce l-a trăit din plin. A început în jurnalism, a trecut prin politică, a condus WWF România și, în prezent, coordonează Departamentul de Leadership și Cultură Organizațională în Trend Consult. Lucrează cu echipe, lideri și organizații care încearcă să înțeleagă ce se întâmplă atunci când oamenii colaborează nu din obligație, ci din convingere. Parcursul său e marcat de o întrebare care revine constant: cum putem construi contexte în care să creștem împreună? Pentru el, performanța nu vine din presiune, ci din sens. El vorbește despre lideri ca despre oameni care creează spațiu pentru încredere. Într-o lume în care cifrele par să conducă totul, el propune o perspectivă mai umană: rezultatele apar atunci când echipele funcționează ca organisme vii, în care fiecare își recunoaște rolul. Ideea aceasta este susținută și de cercetări recente publicate în Harvard Business Review, care arată că organizațiile cu un nivel ridicat de siguranță psihologică și încredere internă au o productivitate cu 30% mai mare decât media. În discuția noastră, am vorbit despre mitul excepționalității, despre cât de greu ne e să recunoaștem că nu putem reuși singuri și despre cum echipele devin, în timp, un spațiu de învățare și de reechilibrare. Ne-a vorbit despre importanța recunoștinței ca mecanism care schimbă relațiile de lucru. În fond, așa cum arată și Daniel Coyle în The Culture Code, cultura unei echipe nu se construiește prin sloganuri, ci prin gesturi mici, repetitive, care dau sentimentul de apartenență. Ne reamintește că liderii nu sunt cei care ridică vocea, ci cei care știu să asculte. Că progresul real nu se măsoară doar în cifre, ci și în felul în care oamenii se sprijină unii pe alții atunci când greșesc. Că într-o lume în care competiția e norma, colaborarea poate deveni un act de curaj. Iar atunci când o echipă ajunge să funcționeze cu încredere, fără teama de greșeală, performanța devine o consecință firească și nu o țintă impusă.

Au trecut aproape zece ani de la prima noastră discuție cu Voicu Oprean. Atunci, AROBS era o companie românească în ascensiune, cu orizonturi deschise. Astăzi privim un alt tablou: o companie listată la bursă, cu peste o mie de oameni și prezență în mai multe țări, care a intrat recent în piața americană prin achiziția Codingscape din Las Vegas, o tranzacție de aproape 12 milioane de dolari. E un pas care arată o etapă de maturizare, în care o firmă românească nu doar livrează în SUA, ci intră acolo ca partener cu drepturi depline. Această mișcare nu vine din impuls, ci dintr-un tip de disciplină acumulată în timp. În cercetările Institutului European pentru Studii Economice Regionale (2022), companiile din Europa Centrală care ajung la extinderi stabile sunt cele care știu să combine ritmul local cu structuri clare. AROBS se înscrie în această categorie: a crescut prin proiecte, apoi prin achiziții în România și Europa, iar trecerea spre SUA pare o continuare firească a drumului. În discuția cu Voicu, se vede exact acest amestec. El spune direct: „Ne-am dorit să fim mult mai aproape de clienți… să fim acolo unde se iau deciziile" În podcast discutăm despre cum s-a ajuns la această achiziție, despre provocările legislative și culturale întâlnite și despre felul în care echipe din două continente învață să lucreze împreună. Ne-am oprit și asupra modului în care se transformă rolul unui fondator când organizația trece de la apropierea inițială la structuri mai sofisticate. Aici se vede ceea ce psihologul organizațional Teresa Amabile numește „continuitatea muncii reale" în companiile care cresc sănătos: liderii rămân conectați la echipe, chiar și atunci când nu mai sunt implicați în fiecare detaliu.

Aliz Kosza e unul dintre acei oameni care par să fi trecut prin toate etapele unei vieți profesionale: începuturile timide, provocările, vârfurile, schimbările de sens. Când vorbește, nu are tonul unui om care dă lecții, ci al cuiva care a văzut destule încât să nu mai fie grăbit. Cariera ei traversează aproape jumătate de secol de economie românească și spune o poveste despre adaptare, curaj și construcție. Într-o lume în care succesul e adesea măsurat prin cifre, Aliz vorbește despre oameni, despre echipe, despre procese care dau sens unei organizații. A condus companii mari - Orkla Foods România, MOL România, Fabryo Corporation - și a lucrat în peste douăzeci de industrii. A format generații de lideri, a lansat branduri care au rămas vii și, din 2012, și-a dedicat timpul mentoratului și strategiei de business. Conceptul ei, Sufletul în business, a devenit un spațiu de reflecție pentru antreprenori care vor mai mult decât creștere - vor claritate și sens. Într-un fel, e o continuare firească a ceea ce a făcut dintotdeauna: a construit. Doar că acum, în loc de fabrici și echipe, construiește perspective. Copilăria ei a avut ceva din logica unei povești simple. Spune că nu știa că e un lider, doar acționa ca unul. Organiza copiii la fotbal sau la cules de cartofi, făcea planuri și împărțea responsabilități. Era o formă de leadership instinctiv, născut din dorința de a aduce ordine și energie acolo unde ceilalți vedeau haos. Primul loc de muncă, în turism, i-a oferit un contact direct cu diversitatea lumii și i-a format reflexele profesionale: respectul pentru clienți, calmul în situații tensionate și curiozitatea față de diferențele culturale. În anii '90, a început o nouă etapă. A pornit de la poziția de merchandiser și a urcat, pas cu pas, până la funcția de CEO. Drumul ei arată că experiența practică poate fi o formă de educație în sine. Fără să fi avut un mentor, a învățat din fiecare pas și, mai târziu, a devenit ea însăși un sprijin pentru alții. Într-un fel, a făcut ceea ce psihologul Carol Dweck [https://florinrosoga.ro/book-author/carol-dweck/] numește „mentalitate de creștere [https://florinrosoga.ro/book/mentalitatea-invingatorului-o-noua-psihologie-a-sucesului-carol-dweck/]" - un mod de a privi greșelile nu ca pe obstacole, ci ca pe material de lucru. În acest episod, explorăm împreună teme care definesc parcursul unui lider adevărat: cum se transformă leadershipul [https://florinrosoga.ro/category/antreprenoriat/] odată cu experiența, ce înseamnă să construiești un model de business ancorat în ADN-ul propriei companii, cum trecem de la produs la brand și ce greșeli repetăm adesea ca antreprenori. Discutăm despre strategie, despre felul în care deciziile pot modela oameni și organizații, dar și despre cum se naște sensul într-o lume a cifrelor și a presiunilor. Conversația noastră nu e despre rețete. E despre reflecție, despre lucrurile care se sedimentează în timp și dau consistență unei vieți profesionale. Așa cum scria Jim Collins [https://florinrosoga.ro/book-author/jim-collins/] în Good to Great [https://florinrosoga.ro/book/excelenta-in-afaceri-jim-collins/],