Războiul de pe trotuar. Cum facem loc pentru trotinete electrice într-un oraș aglomerat?

Trotineta electrică e o bună soluție de transport mai ales în orașele aglomerate. Un mod ecolologic de deplasare pe distanțe scurte. O alternativă la mașină. Dar pistele dedicate sînt puține. Trotinetele electrice care circulă pe trotuare, adesea cu viteză, reprezintă un risc pentru pietoni. Reguli există – dar ele nu sînt respectate. Cum facem loc acestui mijloc de transport fără să punem în pericol siguranța celorlalți? Și ce alternative oferim celor care vor să se deplaseze fără mașină? I-am întrebat pe Oana Turturică, de la asociația HaicuBicla, şi pe sociologul Bogdan Iancu.  Ca și cum n-am avea suficiente motive de dispută în spațiul public, și trotineta e, tot mai adesea, un subiect care stîrnește polemici aprinse. De ce? Bogdan Iancu: „În primul rînd pentru că e un mijloc de transport despre care putem spune cu siguranță că este foarte imprevizibil. Tipul de echilibru pe care și-l menține corpul pe un astfel de mijloc de transport e cu siguranță diferit de tot ce există. Dacă mașina auto asigură, prin caroserie, un fel de protecție, iar bicicleta are un tip de echilibru, în cazul trotinetei lucrurile sînt mult mai greu de stăpînit, și mai ales al celei electrice, care permite acum niște viteze destul de ridicate, aș zice spre 60-70, uneori chiar 80 de km la oră. Ceea ce pentru trotuar e deja foarte mult. Eu experimentez asta. În ultimii doi ani, mi-e din ce în ce mai greu, chiar și serile și noaptea tîrziu, cînd încerc să ies cu cîinii la plimbare. Sînt foarte atent să nu fiu izbit. Unul din motive e pentru că e un mijloc de locomoție aproape fără sunet. Dacă la mașinile electrice a fost introdus un fel de sunet, un agent de îngroșare auditiv care să le semnaleze prezența, în cazul trotinetelor electrice nu se aude aproape nimic. Și trebuie să zic că am și asistat la destul de multe accidente în cartier în ultima lună și jumătate, cred că am văzut în jur de trei sau patru mașini de salvare. (...) Sînt o persoană mai degrabă îndreptată către transportul în comun: cale ferată, metrou, tramvai și așa mai departe. Sînt foarte bucuros că vom avea acces la metrou și tramvai în zone din ce în ce mai multe din București. Îmi pare foarte rău că se întîmplă totul deodată și avem șantierele care împing cumva către soluția asta (a trotinetelor). Dar nu e o soluție, e mai degrabă o formă de descurcare.” Cred că sîntem de acord cu toții că e nevoie de reglementarea felului cum pot fi utilizate trotinetele electrice în spațiul public. Ce nu ar trebui să lipsească dintr-un asemenea regulament? Oana Turturică: „Discuția pe care o avem acum în spațiul public pare să spună că trotinetele au apărut de curînd. Or ele au apărut de ceva vreme. La nivel de primărie generală există un regulament în discuție, în dezbatere, de circa 3 ani. Da, se întîmplă niște necazuri, așa cum se întîmplă și în cazul șoferilor care nu respectă regulile din codul rutier, la fel cum se întîmplă și în rîndul bicicliștilor sau al unor pietoni. Dar noi ne aflăm într-o zonă în care imediat ce cineva face ceva greșit, parcă e așa o sete să ne îndreptăm toată ura pe care o avem către acel cineva. A interzice ceva înainte de a da niște soluții nu mi se pare taman ok, că discutăm de trotinete, că discutăm de biciclete, sau de copii, sau de pietoni. De fapt, nimeni nu discută că ce ne lipsește nouă este o infrastructură. Şi alea pe care le avem sau pe care putem să le avem să fie sigure și funcționale. La lege așa spune: tu poți să mergi cu bicicleta sau cu trotineta pe trotuar, dacă ai acolo infrastructură. Pe de altă parte, trotuarul trebuie să fie al pietonilor.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin  Un produs Radio România Cultural