Pregătire #12 - NU PUTEM SĂ...

O femeie în vârstă a stat crispată tot timpul cât am fost în casa ei. Tinerii cântau, era un program frumos, ceilalți bătrâni se bucurau. Ea, nu. Am aflat abia peste câteva zile de ce. Și când am aflat, am râs :))) vei afla și tu in mesaj.. Ea nu vedea ce vedeau ceilalți. Aceeași cameră, aceiași oameni, aceeași seară — și o experiență complet diferită. Îți spun povestea întreagă în mesaj. Merită. Dar întrebarea din spatele ei te privește direct: Cu ce ochi te pregătești tu să intri în aceste 40 de zile? Ca într-o perioadă de jale, în care vei număra zilele din calendar — trei au trecut, șase au trecut, când se termină? Sau ca la ceva cu totul diferit? Pentru că Isus a spus un lucru ciudat despre post: spală-te, pune untdelemn pe cap, să nu se vadă. De ce ar cere cineva asta, dacă postul e o corvoadă? Și încă ceva, mai ciudat. Scriptura spune că, după cele patruzeci de zile, Isus a flămânzit. După...nu in timpul postului. Ce înseamnă asta despre ce s-a întâmplat în timpul lor? Ești încă aici? Bine. Atunci întrebarea cea grea. Cele zece iscoade nu au mințit despre uriași. Uriașii existau. Și totuși au spus trei cuvinte care au ținut un popor întreg afară din ce Dumnezeu le dăduse deja: nu putem. Tu câte „nu pot" cari în tine chiar acum? Și cine ți le-a spus? Pentru că Dumnezeu i-a întrebat exact asta pe primii oameni de pe pământ: cine ți-a spus? Iată cum îmi dau seama că mulți copii ai lui Dumnezeu sunt convinși că nu pot: nici măcar nu îndrăznesc. Cine crede că poate, măcar încearcă ceva. Îți voi spune și minciuna care m-a ținut pe loc aproape un an — una atât de banală încât îmi vine să râd, și atât de puternică încât eram convins că, dacă o încalc, urmează sicriul. Poți să te rogi patruzeci de zile. Dar dacă la sfârșit ai exact aceleași „nu pot" cu care ai început, ai stat pe loc. Ascultă mesajul până la capăt, înainte de duminică seara. P.S. Duminică seara se închid invitațiile. După aceea pornim împreună. Perspectiva corectă: sărbătoare, nu înmormântare.