Pregătire #13 - PROFUNZIMEA, NU PREZENŢA

Doi oameni au plecat din același loc, în aceeași dimineață, pe același drum. Au trecut împreună prin Gilgal. Prin Betel. Prin Ierihon. Au ajuns amândoi la Iordan. Aceleași locuri. Aceiași pași. Aceeași zi. Și, la capătul drumului, unul a fost ridicat la cer într-un vârtej de vânt — iar celălalt a rămas pe pământ. De ce? Aceasta e întrebarea care mă urmărește și de la care pleacă mesajul de astăzi. Pentru că răspunsul explică o frustrare pe care o cunosc și eu, și pe care bănuiesc că o cunoști și tu. Ai fost la programul de rugăciune. Ai ținut postul. Ai stat până la capăt. Și, la sfârșit, nu s-a văzut nimic din ce ai sperat. Cum se poate ca doi oameni să fie în aceeași încăpere, la aceeași oră, în aceeași rugăciune — și să iasă de acolo cu rezultate complet diferite? Gândește-te puțin la Elisei și slujitorul lui, înconjurați de armata siriană. Același loc. Aceeași armată. Unul, în pace. Celălalt, în panică. Ce anume era diferit? Ești încă aici? Bine. Atunci încă o întrebare, mai personală. Când te-ai rugat ultima oară, unde ai fost? Nu unde stăteai fizic. Unde ai fost? P.S. Mâine, duminică, ultimul mesaj de pregătire — și se încheie invitațiile. Luni începem împreună.